ADHD la copii: dincolo de simptomele de bază – comorbidități și ghid de tratament
ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) nu înseamnă doar neatenție și hiperactivitate. Mulți copii cu ADHD se confruntă și cu dificultăți emoționale, tulburări de comportament, anxietate, depresie sau tulburări de învățare, care complică tabloul clinic și influențează tratamentul. Pentru ca un plan de intervenție să fie eficient, este esențial să fie luate în calcul toate aceste aspecte.
ADHD și importanța evaluării complete
Diagnosticul corect reprezintă baza intervenției. De cele mai multe ori, ADHD nu apare „singur”, ci este însoțit de alte tulburări. O evaluare psihologică complexă ajută la identificarea atât a simptomelor de ADHD, cât și a comorbidităților.
Această evaluare poate include:
interviuri clinice cu copilul și părinții;
scale de evaluare completate de părinți și profesori (ex. Vanderbilt);
observația directă a copilului;
testare psihologică pentru atenție, memorie, limbaj și învățare;
raport scris cu recomandări pentru familie și școală (de exemplu, timp suplimentar la teste).
Nu toate cazurile necesită o baterie psihologică extinsă, dar o evaluare atentă crește șansele unui tratament corect și a unor adaptări educaționale potrivite.
Comorbiditățile frecvente în ADHD
1. Tulburările de comportament
Tulburarea opoziționismului provocator (TOP/ODD) este cea mai des întâlnită comorbiditate, afectând aproape jumătate dintre copiii cu ADHD de tip hiperactiv-impulsiv. Se manifestă prin încăpățânare, refuz constant al regulilor și conflict cu autoritatea.
Tulburarea de conduită apare la circa un sfert dintre copiii cu ADHD de tip combinat.
2. Anxietatea și depresia
Aproximativ o treime dintre copiii cu ADHD au și o tulburare de anxietate. Anxietatea poate fi trecută cu vederea atunci când atenția se concentrează doar pe hiperactivitate.
În jur de 20% dintre copiii cu ADHD dezvoltă depresie, adesea ca urmare a dificultăților școlare și a scăderii stimei de sine.
3. Tulburările din spectrul autismului (TSA)
Între 30 și 50% dintre copiii cu TSA prezintă și simptome de ADHD.
Aproximativ 18% dintre copiii cu ADHD au și trăsături din spectrul autist.
4. Instabilitatea emoțională
Mulți copii cu ADHD trec prin schimbări bruște de dispoziție, iritabilitate și accese de furie. În jur de 20% dintre ei dezvoltă și tulburarea de disreglare disruptivă a dispoziției (DMDD), asociată cu dificultăți de autocontrol și conflicte familiale.
5. Tulburările de învățare și de comunicare
Până la 40% dintre copiii cu ADHD au dislexie, iar aproximativ 60% prezintă discalculie (dificultăți la matematică). Acestea pot fi descoperite doar printr-o evaluare atentă, mai ales atunci când simptomele ADHD sunt deja tratate.
Tratamentul și particularitățile sale
Medicația
Stimulentele (precum metilfenidatul) sunt prima opțiune, dar unele comorbidități (anxietate, depresie) pot limita utilizarea lor.
Non-stimulentele (atomoxetina/Strattera, clonidina, guanfacina) pot fi mai potrivite pentru copiii cu anxietate sau opoziționism.
Importanța tratamentului precoce
Studiile arată că medicația pentru ADHD:
îmbunătățește performanța școlară și calitatea vieții;
normalizează activitatea cerebrală;
reduce riscul de depresie, anxietate și TOP pe termen lung;
scade probabilitatea ca un copil să repete anul școlar.
Un studiu de urmărire pe 10 ani a demonstrat că tratamentul timpuriu cu stimulente are efecte protectoare asupra dezvoltării copilului, inclusiv în reducerea riscului de comportamente de risc sau dificultăți academice în adolescență.
Concluzie
ADHD nu este doar o problemă de atenție sau hiperactivitate. Fără o abordare care să țină cont și de comorbidități, dificultăți emoționale și tulburări de învățare, tratamentul riscă să fie incomplet. O evaluare psihologică detaliată și o intervenție multidisciplinară – care să combine medicația, terapia comportamentală și suportul educațional – oferă copiilor șansa de a-și atinge potențialul și de a avea o viață echilibrată.
Surse:
Adelaide S. Robb, M.D., Beyond the Core Symptoms of ADHD in Children: Comorbid Screening and Treatment Guidance, ADDitude, actualizat la 9 mai 2025.
Centers for Disease Control and Prevention (CDC).
National Institute of Mental Health (NIMH).
