Cele 3 tipuri de ADHD: cum se manifestă și ce înseamnă pentru viața de zi cu zi
Tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) este o condiție neurodezvoltamentală complexă, caracterizată prin dificultăți persistente de atenție, impulsivitate și/sau hiperactivitate. Conform Manualului de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5, 2013), ADHD nu mai este împărțit în „ADD” și „ADHD”, ci este recunoscut ca o singură tulburare, cu trei prezentări clinice (subtipuri):
ADHD tip predominant hiperactiv-impulsiv
ADHD tip predominant neatent (numit anterior ADD)
ADHD tip combinat
În continuare, vom explora fiecare tip, simptomele sale și modul în care se reflectă în viața de zi cu zi.
1. ADHD tip predominant hiperactiv-impulsiv
Persoanele cu acest tip de ADHD par să aibă „un motor interior” care nu se oprește niciodată.
Simptome (DSM-5):
Se foiește constant, bate din picioare sau mâini.
Se ridică atunci când ar trebui să rămână așezat.
Aleargă sau se cațără în contexte nepotrivite (la adulți, se manifestă mai degrabă ca neliniște).
Vorbește excesiv sau întrerupe frecvent conversațiile.
Are dificultăți în a-și aștepta rândul.
Reacționează impulsiv, răspunzând înainte ca întrebarea să fie complet formulată.
Cum se manifestă în viața reală:
La copii: întrerup profesorul, se ridică în clasă, deranjează colegii sau par „explozivi” pe terenul de joacă.
La adulți: simt nevoia să se miște permanent, pot deveni foarte vorbăreți, impulsivi în decizii și se pot confrunta cu dificultăți în relații sau la locul de muncă.
2. ADHD tip predominant neatent (ADD)
Acest tip este adesea mai greu de observat, motiv pentru care mulți copii, în special fetele, rămân nediagnosticați până la adolescență sau vârsta adultă.
Simptome (DSM-5):
Greșeli din neatenție, lipsă de atenție la detalii.
Dificultăți în a-și menține atenția în sarcini sau conversații.
Pare că nu ascultă când i se vorbește direct.
Nu finalizează sarcinile începute.
Dificultăți majore în organizarea activităților.
Evită activități care necesită efort mental susținut.
Pierde frecvent obiecte (chei, telefon, acte, materiale școlare).
Se lasă distras cu ușurință de stimuli externi sau gânduri.
Este uituc în activitățile zilnice.
Cum se manifestă în viața reală:
La copii: par „cu capul în nori”, stau și visează în timp ce alții lucrează, au caietele pline de desene în loc de note.
La adulți: uită programări, pierd obiecte importante, nu finalizează proiectele începute, par „dezorganizați” sau „nepăsători”, ceea ce duce adesea la stigmatizare.
3. ADHD tip combinat
Persoanele cu acest tip prezintă cel puțin 6 simptome de neatenție și cel puțin 6 simptome de hiperactivitate/impulsivitate.
Este cel mai frecvent diagnosticat subtip și, de obicei, cel mai vizibil, întrucât combină atât dificultățile de concentrare, cât și comportamentele hiperactive și impulsive.
Cum se stabilește diagnosticul?
Conform DSM-5 și ghidurilor clinice:
Simptomele trebuie să fie prezente timp de cel puțin 6 luni.
Manifestările trebuie observate în cel puțin două contexte diferite (acasă, școală, serviciu).
Primele simptome trebuie să fi apărut înainte de vârsta de 12 ani.
La adolescenți și adulți, este suficientă prezența a 5 simptome (în loc de 6).
Simptomele trebuie să cauzeze dificultăți reale în viața de zi cu zi (școală, muncă, relații).
De ce este important să cunoaștem tipurile de ADHD?
Identificarea corectă a prezentării clinice ajută la:
stabilirea unui plan personalizat de intervenție;
diferențierea între ADHD și alte condiții (anxietate, tulburări de învățare, depresie);
reducerea stigmei, în special pentru cei cu ADHD neatent, deseori etichetați greșit drept „leneși” sau „dezinteresați”.
Surse:
American Psychiatric Association. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5), 2013.
National Institute of Mental Health (NIMH) – www.nimh.nih.gov
Centers for Disease Control and Prevention (CDC) – www.cdc.gov/adhd
Penny Williams, ADDitude Editors, „What Are the 3 Types of ADHD?”, revizie medicală Dr. William Dodson, 2019 – ADDitude Magazine
